Generaţia HI5*

Cum de s-a ajuns la aşa ceva?

Ştiu că fac parte din categoria de vârstă ce face parte din această generaţie(nu că ar fi limită de vârstă… pentru că am văzut profile de HI5 ale unor persoane de peste 40 de ani… dar să fiu sincer, mă aşteptat la aşa ceva de ele), dar vă spun că nu fac parte din ea… sau cel puţin încerc să nu mă las afectat de ea…

Am văzut oameni, care au profil de HI5, care nu ştiu nici măcar să-şi scrie numele…

Poate că dacă vedeţi acest articol, ca multe altele de acest gen, denigratoare la adresa acestor oameni, din această generaţie, vă veţi gândi că ce tot are lumea cu ei… ei bine, ei fac naţia asta de ruşine… părerea mea… Iar dacă sunteţi unul dintre ei, vă rog să nici nu citiţi mai departe… vă poate răni şi ultimul neuron… e periculos, vă zic… citiţi pe cont propriu…

Şi celor care sunt de partea mea, sau mai bine zis împotriva acestor ruşini ale României, le mulţumesc că au venit pe blog-ul meu şi îi rog să citească mai departe şi chiar să şi comenteze…

Bun, să continuăm…

Parcă, câteodată când stau undeva unde suntem mai mulţi copii, adolescenţi de vârsta mea, mi-e ruşine că am 15 când îi văd pe unii, din topul celor mai cu fitze de HI5 în cap cum se dau de jmekeri…

Eu totuşi nu înţeleg cum de s-a putut ajunge ca atât de multă lume să fie luată de acest val de Hi5(la val de HI5 nu mă refer numai la cei de pe Hi5 ci la toţi de tipul acestora… şi la toţi cocălarii şi la toate piţipoancele ce trăiesc pe meleaguri româneşti… pentru că de restul lumii, pe moment nu vreau să discut), cum de poate prostia să se răspândească aşa de mult şi să devină o adevărată modă?

Este de necrezut cum un om, pe care îl crezi respectabil, când te uiţi de departe la el, poate să pozeze ca un supermodel… vorba vine…(mă refer la o piţipoancă de vreo 40 de ani, cu copil şi familie) pentru a-şi posta pozele pe un profil de pe Hi5… e de-a dreptul ruşinos…

De ce au lăsat românii, ca această societate de tip Hi5 să crească în aşa ritm… sau mai bine de ce au lăsat-o să crească pur şi simplu?

Nu a observat nimeni că un aşa tip de oameni poate afunda mai mult în groapa cu noroi imaginea României?

Şi ce se mai poate face? Ştie cineva?

Aştept răspunsuri de la voi la aceste întrebări…

* ştiu că am mai adus în discuţie acest subiect, aici, dar trebuia să vă spun ce am mai văzut pe profilele Hi5 la care se face atâta reclamă prim intermediul messengerului… a fost o întâmplare să dau peste profilul unei vecine de care am spus mai sus… subiectul trebuia scris… nu m-am putut abţine să nu vă spun cât de dezgustat şi de surprins am fost…

Desenele animate…

… şi filmele de lung metraj de desene animate…

Un subiect ce îmi aduce un larg zâmbet pe buze, ori de câte ori mă gândesc la el… de aceea am hotărât să vă vorbesc despre el, şi poate am să vă fac şi pe voi să zâmbiţi, când vă veţi gândi la acest subiect…

Chiar dacă nu mă mai uit la serialele de desene animate, cum făceam când eram mai mic, am început să mă uit la tot felul de filme de desene animate, de genul lui Shrek, Aruncat la Canal, Ratatouille, Nemo sau Epoca de Gheaţă… nu cred că există ceva mai frumos…

Poate(sigur) sună ca şi cum aş fi un copil de 7 ani, dar mie chiar îmi plac… orice ar spune lumea…

Mi se pare că dacă mă uit la un film cu actori, chiar dacă pricep povestea şi mă integrez, ca şi cum aş fi un martor la toate cele petrecute, tot într-un film de desene animate mă integrez mai uşor, mă simt mai implicat în poveste şi parcă înţeleg personajele mult mai bine…

Sună patetic, ştiu… dar cred şi de fapt sunt sigur(sau sper?… nu mai ştiu) că nu sunt singurul care are aceată părere despre acet tip de film…

Mai devreme astăzi, mă uitam la Cartea Junglei, Prima Carte A Junglei… şi să ştiţi că mi-a plăcut mult de tot(mai ales Baloo şi Bagheera)… şi îmi pare bine că această parte a filmului, cea de desene animate nu prea pare a se fi schimbat prea mult de la începuturi, decât în bine desigur, adică tehnica ajută mai mult la crearea unor personaje foarte reale, sau foarte fantastice, după caz, care te atrag în poveste şi mai mult…

Ieri, la emisiunea lui Teo, de pe Prima, s-a vorbit mult şi cu mult entuziasm, cel puţin din partea lui Teo despre cât de mult îi plac ei şi tuturor copiilor de faţă desenele animate şi filmele de desen animat… În discuţie mai intervenea şi Supernanny(Raluca Iuga) care spunea, dezamăgită, cât de violente au devenit desenele animate care sunt acum difuzate pe diferite posturi de televiziune…

Voi ce părere aveţi despre acest subiect? Vouă vă place acest tip de film? Dacă nu, de ce?