Acum de sfârşit…

…de an şcolar…

Cu un zâmbet, îmbinat cu un oftat scriu acest post… ultimul în calitate de elev de clasa a VIII-a… poate dacă mă gândeam acum un an sau mai bine zis acum o lună că o să ajung să scriu aşa ceva, râdeam de mă prăpădeam…

Îmi pare bine… că scap de unii colegi, cu care, na, nu s-a putut mai mult… dar mai ales că scap de majoritatea profesorilor…

Şi pe de altă parte îmi pare foarte rău că nu am să mai revăd colegii cu care m-am înţeles cel mai bine, destul de mulţi şi că am să mai revăd profesorii, mai puţini cei de care o să-mi fie dor… dar totuşi… îmi pare rău că de la toamnă am să mă duc într-o clasă cu necunoscuţi şi nu cu colegii mei de 8 ani încoace…

Sper să fie totul bine mâine la festivitatea de încheiere a anului şcolar… noi, cei de clasa a VIII-a terminăm mai repede cu o săptămână ca restul… şi desigur, ca în fiecare an, cu lipsă de modestie, eu am să iau premiul întâi… ştiu că lauda de sine nu miroase-a bine, dar nu m-am putut abţine… şi să ştiţi că aşa e, eu am să iau premiul I, nu e ceva ca să arata bine pe blog!

O să trebuiască să mă duc în faţa tuturor şi să-mi iau diploma… … nu ştiu de unde atâta modestie în mine în ultima vreme )

Sper ca fiecare dintre colegi să ajungă la un liceu pe care si-l doresc ei, dar mai ales un liceu care li se potriveşte… le urez succes şi multă fericire în viaţă… şi sper din tot sufletul să îi mai revăd cât mai curând..

P.S. : ştiu că acest tip de articole nu mi se prea potriveşte mie, ca blogger, dar sper să vă placă, dacă am să continui să scriu aşa…

Succes Obama…

Democraţii americani l-au ales pe Barack Obama să-i reprezinte la alegerile prezidenţiale de anul acesta…

Sincer să fiu îmi pare foarte bine… şi sunt sigur, că dacă va câştiga, ceea ce nu este imposibil, va reuşi să scoată america din perioada aceasta, pe care o consider eu, destul de teribilă din istoria ei… cu războiul, cu terorişti şi cu celelalte probleme…

Îl văd un om capabil… sper să o şi dovedească…

Mult succes în campanie şi Doamne-ajută să câştige domnul Obama!

Suntem stresaţi…

Cu toţii… şi o ştim…

Dar ce facem în legătură cu asta?

Cam nimic… nu încercăm să ne depărtăm de locurile sau de situaţiile care ne provoacă stresul… nu încercăm să ne îndepărtăm de persoanele care nu ne aduc tocmai un zâmbet când le vedem în faţa ochilor(sau poate la asta se lucrează cel mai mult)…

Dar cum de am devenit, noi oamenii aşa de stresaţi? Ce s-a schimbat aşa de drastic, încât să fim aşa de alerţi, de stresaţi, de ,,în priză”, de ,,la curent” cu toate ştirile şi informaţiile? Oare chiar avem nevoie de acele informaţii pe care le căutăm aşa de intens încât să ne stresăm aşa de tare?

Avem nevoie de tot ceea ce avem şi pentru care muncim, învăţăm sau cine ştie ce mai facem? Nu mă refer la mâncare şi la lucrurile fără de care nu poţi, pur şi simplu să trăieşti… ci la acelea ca şi televizorul, calculatorul, alte aparate care cine ştie ce fac şi chestii de-astea…

Ce credeţi?

Merită oare să ne mâncăm nervii pentru unele lucruri pe care le facem, poate şi chiar ştiind că ne dăunează şi că nu ne ajută tocmai?

Părerea mea este că nu… pentru că dacă nu avem imediată nevoie de respectivul lucru… lasă-l dom’le în pace, până chiar ai nevoie de el… sau de altele în situaţii asemănătoare…

Am observat în ultima vreme… la toate categoriile de vârstă… această goană disperată după bani, bani şi iar bani… da, avem nevoie de ei pentru a trăi… dar nu cred că aşa de mulţi… cred că ai nevoie de atâţia bani, cât te costă mâncarea casa şi unele mici plăceri… da am observat că unii muncesc de nu-ţi mai văd capul de treabă pentru a avea bani… de parcă ar fi mai fericiţi dacă ştiu că au conturile sau buzunarele pline… poate că numai după ce nu mai au liniştea şi pacea din viaţa unui om care trăieşte cu exact cât are nevoie îţi vor da seama ceea ce au pierdut… pentru ce? pentru a fi fericiţi… şi au devenit fericiţi? Nu… au devenit mai stresaţi, mai obsedaţi de bani, de bani şi iar de bani…

SFATURI:

• nu vă mai stresaţi!!!
• toate au să se rezolve… odată şi odată…
• trebuie să avem încredere în Dumnezeu, care nu ne vrea răul… El ne va da tot ceea ce avem nevoie…

Sper să vă calmaţi un pic şi datorită articolului acesta… sper că acest articol vă ajută să vă deschideţi ochii şi să vă trăiţi viaţa… una fericită… nu neapărat îmbelşugată… dar fericită…

Toate cele bune!