Mă refer aici la donări de organe… La acel gest de într-ajutorare a unei persoane aflate în moarte cerebrală sau cu alte probleme medicale ce nu mai au leac şi singurul lucru pe care-l mai pot face este să-l deconecteze pe respectivul de la aparatele ce-l ţin în viaţă, către o persoană ce chiar are nevoie de un anumit organ şi a cărei vieţi depinde de şansa pe care ar putea să i-o ofere familia donatorului…

Trebuie să recunosc că îmi este destul de greu să vorbesc despre acest subiect… Poate şi pentru că în urmă cu vreo lună sau cam aşa nici nu vroiam să aud de aşa ceva… eram foarte încuiat la cap… nu concepeam cum ar fi posibil dintr-un om, după decesul acestuia să i se preleve organele şi să-i fie transferate, donate unui altuia… sigur înţelegeam cât de cât că era cam ultima şansă a celui ce urma să primească organul dau tot nu credeam că este bine să faci aşa ceva…

Asta în urmă cu o lună, când, sincer să vă zic nu mai ştiu pe ce program de televiziune am văzut un preot, cred că greco-catolic(nu că ar avea vreo importanţă… eu oricum sunt ortodox… pentru că tot evanghelia lui Hristos o propovăduia)… spunea ceva de genul că după ce trecem dincolo… după ce ajungem, dacă ajungem în Împărăţia Domnului… vom avea un trup nou… vom fi nişte fiinţe noi… fără nevoi… fără să mai avem nevoie de mâncare, de apă, de nimic… vom avea totul… şi mai ales îl vom avea pe Dumnezeu… care ne va da tot…

Bun… să nu credeţi că înainte eram înnebunit să nu cumva să păţesc ceva, că nu mă tai, sau cine ştie ce să păţesc, să fiu bine făcut pentru Împărăţia Domnului… căci nu era aşa… pur şi simplu credeam că nu este bine să iei un organ dintr-o persoană după decesul acestuia… Eram cum vă ziceam încuiat la cap…

Pe moment nu mi-am dat seama de spusele preotului… după câtva timp am văzut un reportaj la televizor în legătură cu donatori, că sunt puţini şi tot aşa… sunt sigur că şi voi aţi văzut reportaje de genul acesta… mi-am adus aminte şi m-a pus pe gânduri… Şi după ce m-am gândit eu puţin(mai mult)… am ajuns la concluzia că nu ce avem acum la noi… ce trup avem acum este ceea ce contează cu adevărat… ci acel ceva ce vom avea dacă vom fi vrednici să stăm în prezenţa domnului…

Am dreptate sau nu?

V-aţi gândit până acum la aşa ceva? Eu da… şi înainte de asta… dar tot nu vedeam cum poate fi bine să faci aşa ceva…

Acum îmi vine în minte că este şi un ultim gest de bunătate de care poate cineva da dovadă înainte de a pleca pe un drum fără de întoarcere…

Să ştiţi că şi pe mine mă miră cum de am scris eu aşa ceva… cu un aer aşa de serios… aşa de plin de importanţă… aşa cum ar trebui tratat acest subiect…

Pentru că numai noi ne putem ajuta între noi oamenii… căci nu au să vină animalele sau extratereştri să ne ajute( OK la faza asta am cam exagerat)…

Şi chiar că acum aş fi de acord ca organele să-mi fie prelevate spre a fi donate în caz de aşa ceva(Doamne apără şi păzeşte să nu fie nevoie de aşa ceva cât mai multă vreme!)

Sper că am reuşit să vă pun cât decât pe gânduri…

Şi poate am să continui acest subiect odată şi odată…

Până atunci, numai bine!