Ne distrugem casa…

Şi aici nu mă refer la cei patru pereţi ce ne înconjoară… ci la ceva mult mai mare şi mult mai important, nu numai pentru noi, dar şi pentru cei ce au să locuiască în ceea ce noi considerăm, de cele mai multe ori coşul nostru de gunoi… lucru pe care eu şi mulţi alţii (aici mulţi înseamnă prea, prea puţini) în considerăm foarte greşit…

Unii dintre pământeni vecini ai noştri în marele bloc pe care noi îl numim PĂMÂNT, aruncă gunoiul pe fereastră în loc să coboare frumuşel câteva scări şi să-l ducă la coş… aceşti vecini ai noştri nu au o naţionalitate anume… cu toţi sunt, şi suntem de fapt locuitori ai planetei acesteia minunate care ne-a dat mai mult decât merităm… care încă ne lasă să-i respirăm din atmosferă, să-i folosim pădurile la diferite lucruri pe care noi le folosim zilnic, sau să-i bem apa pe care o folosim iarăşi în multe activităţi zilnice, şi pe căreia în micşorăm din cantitate poluând-o…

Chiar dacă mulţi o distrug, eu cred că şi cei puţin o pot reconstrui… Planeta are nevoie de noi să fim de partea ei… are nevoie de noi să-i convingem pe cei care o poluează să se oprească… are nevoie de noi să îi convingem pe cât mai mulţi vecini de-ai noştri pământeni că împreună, putem să le dăm generaţiilor viitoare o locuinţă cât mai curată, sigură şi frumoasă…

S-a dus şi Cioroianu

Căci aşa e la români… o problemă externă, un nou ministru al afacerilor externe… nu zic că Cioroianu era cine ştie ce… dar pe mine mă îngrijorează fenomenul… cum apare ceva problemă afară, hop mai dispare un ministru… oricare ar fi el… E destul de grav, nu?

Sinuciderea…

Ce cuvânt sumbru… dar tot mai folosit de buzele prezentatoarelor de ştiri în ultima vreme…

De ce tot mai mulţi români, tot mai mulţi tineri o aleg ca şi cale de stopare a suferinţelor cu care viaţa ne loveşte o dată şi o dată pe toţi… De ce? De ce să merite să facem un păcat aşa de mare, luând ce ne-a dat Dumnezeu pentru că nu mai suportăm? Sigur tuturora ne este greu într-un anumit moment din viaţă, dar de ce unii dintre noi văd moartea ca singura scăpare…

Chiar ieri am văzut un caz prezentat de ştiri, sigur l-aţi văzut, cel cu bătrâna care s-a aruncat de la etaj cu nepoţelul ei, amândoi suferind o moarte destul de tragică… mie mi se pare un păcat mai mare decât dacă s-ar fi aruncat ea singură… dar l-a omorât şi pe copil… care poate ar fi trebuit să mai trăiască, de fapt sigur ar mai fi trebuit să trăiască … cine i-a dat ei dreptul să hotărască în locul lui Dumnezeu unde i-ar fi fost mai bine copilului?

Eu tot nu înţeleg cât de greu trebuie s-o duci ca să faci o asemenea hotărâre… Şi oricum, chiar dacă ai suferit aici pe Pământ aşa de mult… ce te face să crezi că dacă faci aşa ceva o vei duce mai bine dincolo (jos desigur) ?

Voi la ce vă gândiţi când mai auziţi de un caz de genul ăsta? Că tipul X s-a aruncat de la etaj din cauza datoriilor? eu mă gândesc că oricâte datorii ai avea tot puteai să le rezolvi cumva… Că tipa Y s-a spânzurat din dragoste? mai există milioane de băieţi sau fete pe planetă… Sau că tipu’ Z s-a aruncat de la balcon din cauza vieţii amare pe care o duce? păi toate au o rezolvare, cu ajutorul lui Dumnezeu… nu?

Dar oare numai la noi are loc acest fenomen? Sau mai sunt şi altă ţări care se confruntă cu cazuri de genul acesta? Dar la ei de ce întâmplă aşa ceva… dacă în străinătate viaţa e mai bună?

Pseudonim sau Nume Real

Cum e mai bine? Care e mai bine să-l foloseşti?

Cu Pseudonim (Nickname), prin intermediul căruia poţi fi oricine doreşti… poţi spune orice, oricui fără să fi tu însuţi…

Sau cu Numele Tău Real, cu care îţi expui adevărata personalite… cu care poţi mai uşor depistat…

Eu unul nu ştiu cum e mai bine… Dar dacă ai un pseudonim, parcă nu eşti tu cu adevărat, parcă acel pseudonim acaparează adevărata ta personalitate… sau nu … prin intermediul său poate reuşeşti să fi adevăratul tu…

Dar parcă tot mai bine te exprimi cu numele tău real… când lumea ştie că vorbeşte cu cutare sau cu cutare, nu cu X sau Y care poate fi de fapt A sau B… Dar dacă îţi expui numele real lumea te poate găsi mai uşor sau poate să te agaseze mai uşor prin cine ştie ce mijloace…

Eu am ales să spun că sunt doar DACY… şi atât… restul nu mai contează…

Voi, restul lumii, care aveţi blog sau nu, care aveţi un Nume prin blogsferă sau prin alte domenii ale internetului ce fel de nume aţi ales? Unul fictiv sau cel real?